Alexandru Marin, drumul spre victorie

Tags

Despre Alexandru am mai scris (aici) în urmă cu doi ani, prezentându-l ca studiu de caz în legătură cu modul în care nu știm să ne tratăm valorile. Pe atunci avea trei meciuri și ocupa locul 544 în lume.

Azi, e pe 118. Are 24 de ani și 12 victorii în palmares, dintre care 9 înainte de limită. Ultimul adversar pe care l-a întâlnit, la sfârșitul săptămânii trecute, avea zece victorii și o înfrângere. Acum are două, Alexandru oprindu-l în repriza a treia. Vorbește cu plăcere de box. Asta știe să facă și o face bine.

 “Am avut un adversar cu palmares foarte bun si bun boxer. În prima repriza l-am analizat foarte mult doar cu directa de stanga, pentru a vedea ce poate. În sala a fost foarte cald dar am încercat să nu mă las afectat, fiind foarte bine pregătit fizic pentru 10 runde. In a 2 repriza l-am pus la podea cu un croșeu de dreapta și  imediat după numărătoare l-am pus din nou jos cu upercutul de stanga. S-a ridicat iar. In a 3 repriza am schimbat garda si l-am facut ko din croșeu de stanga. Un meci foarte important pentru mine. La anul voi boxa cu siguranta pentru titlu mondial”.

Alexandru Marin are talent, perspective și mai presus de toate, motivație. Glasul fiicei de patru ani, care-l întreabă în fiecare zi la telefon când vine acasă, pune greutate în fiecare pumn. Nu e ușor drumul ce-l așteaptă dar știe ce înseamnă greul. Nu s-a pierdut atunci când destinul l-a pus la încercare. Ambiția și încrederea în forțele proprii au dat până la urmă rezultate. E în locul potrivit la momentul potrivit. Acum ține doar de el și de acea pișcătură de noroc predestinată campionilor. Mult succes!

Terci de ovăz a la Jamie Oliver

Tags

,

În marea majoritatea a meniurilor  pe care le-am publicat pe blog, s-a putut regăsi la micul dejun terciul de ovăz. În diverse forme, denumiri (porridge, oarmeal, etc..) sau combinații, el reprezintă o sursă importantă de fibre, proteine, magneziu, zinc, fier, mangan.

Aveți mai jos 5 variații ale acestui fel de mâncare în viziunea lui Jamie Oliver. Poftă bună!

 

La moartea Regelui

dont-count-ali

“Dacă doar ai visat că mă poți învinge, ar fi bine să te trezești si să-ți ceri scuze”

Deși oarecum așteptată având în vedere starea de sănătate precară din ultimii ani, vestea morții lui Muhammad Ali a venit asemeni unui tsunami, lovind în plin un sport măcinat de lipsa modelelor, dopaj și corupție și întristând o lume întreagă, iubitoare de box sau nu. Pentru că, prin felul său unic de a fi, Ali a ieșit dintre granițele sportului pe care îl practica, schimbând standardele a ceea ce înseamnă măreție, redefinind noțiunea de erou.

“Sunt atât de rapid încât seara trecută am stins lumina și eram în pat înainte ca in cameră să se facă întuneric.”

Cu un stil de box neobișnuit pentru un greu, rezumat în deviza “zboară ca un fluture, înțeapă ca o albină”, caracterizat de reflexe impecabile, viteză a brațelor și deplasare continuă și îmbinând ca nimeni altul jocul de picioare cu cel al cuvintelor, Ali a dat o nouă dimensiune înfruntărilor pugilistice, meciurile sale începând cu mult înaintea gongului de start și terminându-se la zile după stingerea luminilor din ring.

“Sonny Liston e nimic. Omul nu poate să vorbească, nu știe să lupte. Are nevoie de lecții de vorbire și de box. Și acum, că va lupta cu mine, are nevoie și de lecții de căzut.”

Loviturile sale electrizau adversarii și asistența. Avea abilitatea extraordinară de a-și mișca mâinile picioarele și buzele în același timp. Meciurile erau recitaluri de virtuozitate pugilistică iar conferințele de presă adevărate numere de stand-up comedy. În lumea lui toate aveau un nume și o însemnătate. Adversarii  primeau porecle “Ursul”, “Mumia”, “Iepurele” sau “Spălătoreasa” integrate într-un umor burlesc care umplea sălile și vindea bilete.

“Joe Frazier e atât de urât încât atunci când plânge, lacrimile sale fac cale întoarsă și se ascund în spatele capului”

A fost campion mondial în adevăratul sens al cuvântului, luptând pentru titlul suprem în America de Nord, Europa, Asia, Africa, Canada, Anglia, Germania, Zair, Malaezia, Filipine, sau Puerto Rico. A mai susținut meciuri în Elveția, Japonia, Irlanda, Indonezia, Bahams și  partide demonstrative în Suedia, Scoția, Venezuela, Trinidad, Argentina. A luptat în toate zonele Statelor Unite din Lewiston la Miami Beach și din New York la Las Vegas.

“L-am văzut pe George Foreman boxând cu umbra. Și umbra a câștigat.”

Și în viața  personală a ars cu aceeași intensitate ca în ring. Dovadă stau  patru căsnicii și cel puțin nouă copii. De altfel avea să declare că cea mai dură luptă din viață a fost cu prima soție.

“Imposibil e doar un cuvânt aruncat de oameni mici care găsesc că e mai ușor să trăiască în lumea ce le-a fost dată decât să experimenteze forța pe care o au de a o schimba. Imposibilul nu e un fapt, e o opinie. Imposibilul este nimic.”

Militant pentru dragoste, pace și egalitate în drepturi, a inspirat generații întregi devenind  simbol  odată cu refuzul de a se înrola în războiul din Vietnam. A luptat și învins sistemul și chiar dacă prețul a fost unul foarte mare, eforturile lui au schimbat lumea. Abnegația cu care a reprezentat comunitatea de culoare, nu va fi uitată niciodată. I-a fost retras titlul de campion al greilor dar l-a primit pe acela veșnic de campion al inimilor.

“Nimeni nu știe ce să spună în vestiarul învinsului”

Dincolo de cele 56 de victorii și 5 înfrângeri, moștenirea lăsată e inestimabilă. Muhammad Ali a fost mai mare decât boxul. Ceasul vieții i s-a oprit la anul 74. Cel al legendei a învins timpul și continuă să ticăie neîntrerupt. Pentru că dincolo de pumni, vorbe și controverse, Muhammad Ali a fost “Cel Mai Mare”. Campioni sunt și vor mai fi mulți. Unul singur e “Campionul”. Odihnește-te în pace!

“Niciodată să nu vă pară rău pentru mine.”

Sportul românesc și mizeria de sub preș

A devenit aproape reflex ca atunci când lucrurile merg prost, sa nu găsești pe nimeni acasă. “La plăcinte înainte, la război, înapoi” e deviza călăuzitoare pentru mai toate activitățile din spațiul nostru public. Înfrângerile nu fac rating, nu aduc capital electoral, nu binedispun în general dar în cazul nostru nici nu trag semnale de alarmă. Cea mai la îndemână strategie este datul la fund în speranța că nimeni nu va face valuri.

Deodată nu-i mai vezi pe la recepții ori la știri, iar atunci când sunt prinși în direct, nici vorbă să-și asume ceva. Ei, președinții de federații,directorii de departamente sau antrenorii n-au știut, habar n-au avut. Sunt aspri însă și promit măsuri astfel încât așa ceva să nu se mai întâmple. Și evident că se va întâmpla din nou dar ei vor fi iar pregătiți cu tăceri lungi, acuze și explicații. Pentru că scaunele lor stau nu pe baze de performanțe ci pe recomandări politice.

Vinovați sunt exclusiv sportivii, bătuți, neplătiți dar cu care parveniții se împăunează pe podiumurile de premiere și de pe urma cărora își iau lefurile generoase. E jenant să ai atâția sportivi prinși dopați dintr-o dată și nici o demisie la vârf. E penibil să treacă ani și ani fără nici o medalie iar la conducere să regăsești aceleași personaje. Strategii care omoară perspectivele sunt girate parcă la infinit de decidenți iraționali. Rezultatul? Minim istoric de sportivi calificați la Olimpiadă, zero medalii la proaspăt încheiatul Campionat Mondial de Box Feminin, întreg lotul de kaiac-canoe dopat, scandaluri cat cuprinde. Dar vorba aia “zâmbește, mâine va fi și mai rău”.

 

Ronald Gavril – Juan Camilo Novoa

Tags

, , , ,

A fost desemnat adversarul lui Ronald Gavril (15-1-0) pentru gala din 15 mai din Nevada, Statele Unite. Acesta este columbianul Juan Camilo Novoa, locul 170 mondial, cu un palmares de 26 de victorii (24 prin ko) și 6 înfrângeri (5 ko). Așa cum se poate observa ușor din palmaresul lui, Novoa este un boxer de tipul “totul sau nimic” ceea ce duce cu gândul la un meci terminat înainte de limită peste 10 zile. Sper ca brațul ridicat în semn de victorie să fie al lui Gavril. Succes!

Egal trist

Tags

, , ,

bute-45

Trebuie să spun din capul locului că nu m-am așteptat ca Lucian să câștige acest meci. Partida era croită pentru protejatul lui Mayweather, Lucian aflat și el de ceva luni sub umbrela protectoare a lui Al Haymon (lucru care de altfel se vede din plin) având rolul de rampă de lansare. O victorie a românului, nu ar fi fost în interesul boxului și ar fi încurcat teribil planurile păpușarilor acestui sport. Înfrângerea pe de altă parte ar fi însemnat cel mai probabil final de carieră,un boxer cu patru înfrângeri în ultimele șase meciuri fiind greu vandabil pe orice card. S-a mers deci pe varianta de compromis dar și compromițătoare în acest caz a egalului.  Continue reading

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers